Bogatie, aur verde

Daca e iulie e si iarba grasa sau Portulaca oleracea . E verde si frumoasa , se intinde ca un covor racoros. E minunata. Si nu e deloc pretentiosa. Dupa boacana pe care am facut-o eu in gradina, a razbit si a vazut lumina soarelui si mi-a incantat privirea nespus. Ce boacana?

Nestiutoare de prea multe in ale gradinaritului, a vietii la tara in general si despre tainele minunate ale pamantului, pentru ca aveam o gramada foarte mare de pamant galben ce a fost lasata la suprafata, mi-am pus mintea cu ea si am imprastiat-o cu multa sudoare si chin in jumatate din curte, printre copaci si in mijlocul curtii dand, cu sapa, cu lopata si adunand in roaba. Eeee si ce frumos arata… Curat ca-n palma 🙂 . La cateva zile, bineinteles de vorba cu cineva care era mai in tema, aflu ca nu am facut tocmai bine. E normal, pentru ca pamantul galben in urma ploii devine lutos, de nepatruns. Doar picioarele mele se afundau in el cu usurinta si-mi deveneau greoaie cand bucati mari se lipeau de incaltaminte lasand in urma gauri mari. Un spectacol…. de tot plansul! Of, ce m-am speriat atunci. Am zis : „gata, am stricat gradina, jumatate din curte „. Imi venea sa il strang la loc…. 😦

Am cautat in zadar pe internet vreun sfat sau indrumare  in acest sens, doar ca pamantul galben este bun (si este si el o comoara) la constructia de case in amestecuri speciale, olarit, insa nimic din ce ma interesa pe mine. Nu-mi ramanea decat sa astept , cu multa rabdare ca Timpul sa treaca….

Solul  (chiar imi permit sa spun Terra), natura si viata ne rabda pe toti cu nestiinta noastra si ne ajuta neconditionat atunci cand avem sau nu nevoie, doar sa cerem. Am sperat din adancul sufletului ca in primavara totul va reveni la normal si vor iesi toate ierburile, buruieni, plante medicinale sau nu. Tot ce imi doream era sa vad verde inaintea ochilor….

Mi-am adus aminte cum in anul precedent, in goana mea de a face curatenie in curte (o mare greseala), ma chinuiam sa rup o buruiana, dar niciodata nu puteam sa o scot cu radacini. Si m-am bucurat in sinea mea ca nu am facut-o.

Printre multe minunatii pe care le-am vazut crescand, am vazut si iarba grasa pe care o asteptam cu sufletul la gura. Este aurul verde despre care am citit si rascitit toata iarna. O iubesc nespus. Draga de ea a iesit si a crescut sa imi umple inima de viata si iubire. O curatam de buruienile rele si-i vorbeam cu lacrimi in ochi, spunandu-i cat o indragesc.

O voi culege si o voi pastra si pentru la iarna, in congelator , murata sau uscata, pentru ca este nepretuita in bucatarie dar si ca tratament naturist.

Inca o lectie gratis de la natura, pe care am primit-o cu bucurie si am multumit ca mi s-a dat. Pentru o lectura minunata , va rog sa va aplecati ochii asupra scrierii lui Joseph A.Coccanouer, pe site-ul Carti din tei.

 

Verde infinit sa va fie Universul!